1. Isus zice lui Petru cuvintele ce-s scrise
Le voi bate Păstorul, oile-s risipite
(: Erau în seara-n care Paștele se jertfea
Întristarea Sa mare doar El o cunoștea. : )
2. Iar Petru îi răspunde: Doamne nu Te-oi lăsa,
Cu Tine orișiunde, îmi voi da chiar viaţa.
(: Se-apropie şi vremea când Păstorul iubit,
De spini purta cununa, de toţi batjocorit. : )
3. Era ultima seară, când Isus mai stătea,
Cu ucenici de vorbă, căci clipa grea sosea.
(: Erau doar unsprezece, fiindcă Iuda lipsea,
În pieptul său cel rece, inimă nu avea. : )
4. Acele clipe grele erau de nedescris,
La ucenici în minte ceva li s-a aprins.
(: Atunci au înţeles a Domnului cuvinte,
Isus este Păstorul, iar noi oile iubite. : )
5. Dar iată au venit, soldaţi cu Iuda-n frunte,
Iar Petru plin de râvnă, voia să îi înfrunte.
(: Isus cu faţa blândă cu ochii-nlăcrimaţi,
Le spuse eu sunt Omul pe care-L căutaţi. : )
6. Acesta este Domnul ce nu avea vreo vină,
Dar pentru lumea-ntreagă şi-a întins a Sa milă.
(: A Lui Dumnezeu slavă Isus a părăsit,
A venit ca să moară, că mult El ne-a iubit. : )
7. Gândiţi-vă surori, şi frate-adevărat,
Cum a stat şase ceasuri, în cuie atârnat.
(: El cât a stat pe cruce la Tatăl s-a rugat:
O Tată dragă iartă-i, căci ei nu ştiu ce fac! : )
8. Iată noi suntem turma, Isus al nost’ Păstor,
Căci El ne-a scăpat viaţa din gura lupilor.
(: E Mielul cel de Paşti, atunci El s-a jertfit,
E Mielul ce ne-a scos din a lumii Egipt. : )